In memoriam …

Sufletul mi se scindează, mi se zdrobește sub greutatea propriilor emoții și gânduri, amintirile se amestecă în flash-uri prin memorie, bune, rele, toate se termină cu imaginea de acum un an lăsând numai întrebările De Ce? Dacă? Pentru Ce?

Acum un an ai plecat dintre noi, lăsându-ne un gol imens, toată ființa mi s-a năruit fără tine, fiecare dintre cei care am rămas am început să umplem acel gol cu amintirile frumoase și cu iubire, cu acea iubire pe care ne-ai dăruit-o, dar totuși, de fiecare dată când mă gândesc la tine ochii mi se cufundă în lacrimi iar prin suflet îmi trec fiori de gheață și durere …

Viața merge înainte, voi transforma durerea în iubire, acel loc pustiu care a rămas să se transforme într-un izvor de iubire, precum ai fost tu pentru mine!

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Te voi iubi mereu, scumpa mea Vulpiță, al tău Buzilaș …